De ce nu m-a primit Parintele Arsenie Boca

Program de voie in cea de-a doua zi de team building. Fiind cazati undeva intre Sibiu si Brasov (mai exact la Pastravaria Albota, din Arpasu de Sus), eu impreuna cu cativa colegi am hotarat sa profitam de vremea frumoasa si facem un traseu. Dupa lungi negocieri intre deplasari mai lungi sau mai scurte, am cazut de acord. Destinatia: chilia Parintelui Arsenie Boca.

Am mers cu masina pana la Sambata de Sus, de acolo am urcat la Pastravaria Sambata, unde am lasat autoturismul, si am luat-o pe jos mai departe . Unii am fost echipati corespunzator, altii mai putin, ceea ce a ingreunat putin urcarea. De la soare si pamant uscat am ajuns, cu greu si transpirati, la zapada si temperaturi cu cateva grade sub zero. Daca la inceputul traseului am purtat geaca pe brate, cand am ajuns la Cabana Sambata aveam impresia ca haina e mult prea subtire si duceam dorul manusilor mele calduroase de acasa.

Eram deja foarte obositi (lipsa de antrenament - n-am cu ce sa ma laud). Traseul estimat pana la Chilie este de circa o ora jumatate, iar noi am facut cam doua ore DOAR pana la cabana. De aici pana la pestera mai sunt cam 30 de minute de urcat, dar de urcat bine. Daca pe traseul pana aici au fost portiuni accesibile, cu teren mai inclinat si mai drept, cu carari pe marginea unor mici prapastii sau sarituri pe pietre, intr-un picior, pentru a trece un rau, de la cabana la chilie terenul e tare abrupt. Te uiti ca la un bloc cu 10 etaje, aproape ca vezi intrarea in pestera si te simti ingrozitor cand vezi ce ora e si faci un calcul rapid: dus-intors, pe stanca abrupta si cu lespezi de gheata, zabovim mai mult de o ora si nu mai ramane timp pentru intors la masina pe lumina. Iar pe intuneric, pe munte, nu prea iti vine sa te aventurezi. Mai ales ca la urcare vedeam tot soiul de urme ciudate pe zapada, mai mari si mai mici, iar colegii faceau glume de genul: unde credeti ca ajungem daca mergem pe urmele ursului?! Mda... Asa ziceam si eu.

Pentru a doua oara, am simtit ca parintele Arsenie imi amana vizita (Randul trecut cand am ajuns la Sambata de Sus, fiind doar in trecere, am vizitat Izvorul Parintelui, Masa sculptata in piatra - cea din livada, nu cea de langa lac - si lacul in forma de inima). Oare am vreun pacat pentru care nu mi-am dus suficient crucea? Din ce am citit despre Parinte, nu era genul foarte iertator (sau cel putin nu gratuit), ci mai degraba certaret. Cred ca imposibilitatea de a ajunge la chilie, la momentul respectiv, a fost tot o forma de cearta si pentru mine, mai ales ca stia ca imi doresc extrem de mult sa ajung acolo. Acum ma straduiesc sa imi dau seama pentru ce anume mi-a refuzat intalnirea, ca sa stiu ce sa indrept. Si sper ca a treia oara sa fie cu noroc, fiindca sunt hotarata sa ma intorc.